Aproapele nostru

Ies din bloc, pe stradă, Străini întâlnesc. Chipuri, fără nume, Uneori zâmbesc. Ne cunoaștem numai Din vedere, cînd, Am stat împreuna, La nuș-ce, lung, rând. În orașul junglă, Poți orice să zici; Nimănui nu-i pasă, Dacă treci, sau pici. De vecini-prieteni, Rar s-a auzit; ”Ieri” au bătut palma, Dar ”azi” s-au ”trezit”. -De ce el atâta, Iar eu mai puțin!?… Nu mai spun de ”vorbe”; Ca ”domn”, mă abțin, Sfaturi, ajutoare? Hai sictir!… mă rog. Iubirea de-aproape E ca focu-n stog.