Așteptare-n timp secat

-dacă-ar fi să…-

Cugetul se-neacă, în ceața de-”afară”; O idee, ”Dacă…”, trage ca să moară.

În tăcerea sumbră, Cerul e abis; Neantul se zbate, în omul ”promis”.

Îl domină ”noaptea”, rece, mânioasă; La ”patimi” ascunse, tare-i pofticioasă.

Rar, zori-o alungă, când nu zac pe jos; Ziua tot întoarce, o alta, pe dos.

Soarele clipește, cu ceață-n priviri; Lumina ”vorbește”, de sfinte ”trăiri”.

Seara se strecoară, în umbre prelungi; Speranța se scurge, în tărcate dungi.

Așteptarea-i lungă, lacrimi s-au uscat; Viața-n vaiet curge, într-un timp secat.