Ce le dăm

Prunci-și pierd candoarea În ploaia de ură. Îmbrânciți de vorbe, Țipă și înjură.

Jocuri inocente, De-a vardiști și hoți, Le schimbă menirea: ”Scapă dacă poți!”

Nu contează jalea; Moartea nici atât. Cel ce n-are… pierde. ”Jocu”-i ia de gât.

-Vreau și eu! se-aude; Nu mai e copil. Statul îl ”înțarcă”, Cu minciuni, abil.