Colții Cerului

-polei-

Giulgiul ”pur”, de gheață A-mbrăcat natura. Viața-”ncărunțită”, E dată de-a dura. Totul e de-a valma, Pe polei sticlos. Pe fund, e la modă, Să stai, demn, pe jos. În copaci, lumina, Tremură de ger. Speranțe tardive, Sfârtecate, pier. Chingi diamantate, Mugurii strivesc. Ramuri frânte-n două, Încă mai trăiesc. Primăvara-ncepe, Puțin nefiresc. Oamenii, din case, ”Lung”, pe geam, privesc. Țurțurii, din streșini, ”Crud” zâmbesc la toți. Cerul ne arată Că mai are colți. (ce Martie…)