Condus

-joc cu noi-

”Con”, dus cu iubire, De cei ce conduc, Mă simt cam aiurea: Plec, sau doar mă duc? Drumul înainte, Pare înapoi. Nu-i joc de cuvinte, Ci un joc cu noi. Priveam, cam cu jale, Umbrele-n vitrine. Arătau ca naiba, Ca mine, ca tine. Să le plâng de milă, Mi-a trecut un gând, Dar apoi, în silă, Am intrat în rând. Tropăind oleacă, La comanda: ”Dans!”, Am cântat și-o odă, Scrisă în avans. Prea-slăveam ”mărirea” A ceva ce-i mic; Poate viitorul? Nu mai știu ce zic. Ne-mbătam cu vorbe De idei acrite, Aducând elogii, Faptelor sfrijite. Printre codri-n lacrimi, Înnegriți de fum, Ne făceam de lucru, ”Scormonind” nou ”drum”. Calea nevăzută O urmam ca orbi; Ne ghida-n speranță, Croncănit de corbi. Undeva, probabil, Ajungem cumva. Când, și cum, desigur, Este altceva. Stau, azi, la taclale, Cu alt ”eu”, de-al meu; Să îmi plâng de milă, Zău că nu mi-e greu…