”Copitate”-n vrerea lor

M-am trezit, mergând agale, Într-un șir de ”copitate”. Oaia ”fredona” o frunză, Cu mintea ”privind” departe. Lângă ea, Berbecul, ”acru”, Cam ”cornos” și în purtare, Cugeta, cu ”pofta”-n tină, La prea-multele mioare. Mulsă bine, Vaca-n toane, Cu răbdare se gândea, C-are-un bou de soț, cu ”coarne”, De când ea era Vițea. Boul, pofticios pesemne, La ce-o ”roade”, pe-altă ”Muu”, Își făcea, cu ea, ”în semne”, Și o tutuia cu ”Tu”. Cârcotaș, un Taur, poanta O ”servea” și alor-lui: -Se ”de-dă”, la prost, ca toanta, Când el șade unde-l pui”. Pe când el, ”Cel-bun-la-toate”, Vacile, bine-nțeles, Trebuia să ”tragă” tare, Să ajungă ”prim-ales”. Un Măgar, mândru de voce, Se ”sulemenea” de zor, Simțind că talentul zace Și în el, ca și-n decor. Ca artist ”boit” la față, Și la minte, mai mereu, Recita, precum o cață, Lung refren: ”Hi-Ha!”, din greu. O consoartă, de tot plânsul, Ce-o ”trăgea”, cred, la măsea, Se înghesuia întrânsul, Sus pinând că este ”grea”. Dulce și neprihănită, Sincer, nu prea arăta; Poate doar ne-prea-curvită, Dar ”pornită”-a repeta. O zburdalnică Căpriță, Jucăușă ”cu-ori-și-ce”, Nu făcea, deloc, vre-o fiță, Asta fiindcă… de-oarece… Țapul ispășit, cu vina Clar citită-n ochii lui, O lăsa să-și vadă fina Și să umble-așa… Hai!-hui. Iezii, cam ”cioclii” la față, Semănând cu… ”Nu-ai-lui”, Fugăreau, candizi, o gâscă, Ce se ”da”… a ”Nu-știu-cui”. Ea plecase, ”rătăcită”, Dup-un Porc, da, chiar un porc, Ce-o ”îmbrobodise” bine, Cu vorbe, ce lacrimi storc. Scroafa se ținea de șale, Cu cinci prunci la coada ei. Mai avea câțiva pe vale, Căci erau cam derbedei. Roză, candidă, ”râtoasă”, Fără poftă pusă-n cui, Se-”mpinsese”-n ”fiteșcine”… Porcu-i porc, oriunde-l pui. Zâmbăreață, într-o rână, Cugeta la gluma: ”Groh!” Se ținea cu greu în ”frână”; ”Dac-o fi… dar nu.. ah!…oh!… 0daliscă copitată, Plină-n forme de delir, Era toată ”întinată”, ”Tăvălită”-n ”elixir”.

Fără morală. Elixir: E noroi, sau e ”sămânță”? Băutură, sau ”idei”? Ce să spun de o ființă? Ce să spun și de femei?…