Copleșiți

-la coada Morții-

Suferința-i cu măsură: fiecărui cât mai mult. În obsesia de ”bine”, ”pofta” e prea-sfântul cult. Ce contează e doar ”eu”-l; ”restu”-i ”bun-de-utilizări”. Pierderi sunt colaterale, din ”călcări”, și din ”vânzări”. Prețul e impus de Viață: cât mai mult, pentru puțin. Nu contează omenia, când puterea o dețin. Patima îi copleșește; molimă-i, de neoprit. Se mai vaită câte unul, că-i de șansă copleșit… ”Culmile” n-au fost atinse; ”cineva” tot dă, și dă. Rabdă în tăceri sărmanul ce, la coada Morții, stă.