Credința-n fașă

-Legea e bătută-n cuie!… Răstignită, ca Isus? Ce-a făcut sărmana oare? Omul e cu pluta dus? Sensul ”cui” nu-i de credință; De morală? Nici atât. ”Redactat” e la comandă, De cei ce-s cu pofta-n gât. Așteptăm ”ceva” să vină De pe ”sus”, de undeva, Ca prea-scumpa ”făr-de-lege”, S-o ”plătească” cineva. Ne-nchinăm, sau facem cruce: -Doamne, asta-i prea-de-tot! Ruga-i cam nedeslușită: -Dă-le… una… peste bot! Revenind la legi pre care Ni le-oferă, nouă, ei, Îl multiplicăm pe Domnul, Pomenind de ”dumnezei”. Jubilează ”Ales-imea”, Cu o bucurie crasă: -Ați văzut? Credință este. Alăptați-o, că-i în fașă!