Cruci stinghere

Istoria-i bogată-n cruci stinghere: Eroi, sau muritori de rând. Azi, lăbărțarea-i crasă, în simțire, Dar, și mai rău, e și în gând. Prea multe lespezi drumurile-ncurcă, Ca și-amintirile de ieri. Accesu-i limitat spre nemurire, Când oameni mor, cu prea puține veri. Neghiobii împânzesc orașe stranii, Cu aer fad, arzând tacit. În ape crește-n voie mucegaiul, Ca și în cugetul ”răcit”. Iubirea-și face veacul în cenușă Și putredă-i lumina-n zori. Trăirea, chiar curentă, e-o corvoadă; Noroc mai ai, căci poți să mori.