Cu ”aleșii”-n spate

Resemnat, Măgarul, Cu samaru-n spate, Se-mpăca cu soarta, Că, mai rău, se poate. Se gândea la Lupul Cel ”ales” de soi, Ce-ncărca nevoia, Zilnic pe cei goi. Generos, ca fiara Ce-n haită vâna, Împărțea cu ”semeni”, Tot ce se-”nmâna”. Și, normal că ”plinul” La Leii de ”sus”, Îl făcea temeinic, Ca fidel sub-pus. Ferm convins că ochiul Îmbuibat e surd, Promova ”maimuța”: ”Nu văd, tac, n-aud”. Era libertatea, ”Ex stinsă” de legi, De ași face clanul, Stăpân peste blegi. Acceptau ”prost uții” Urzeala ”di vină”, Căci aveau și dreptul Să muște din tină.

Tot sperând că ziua Judecății vine, Se-ngrașă pământul, Cu.. ”XX”.. ca mine.