Cu gâdirea ”oboșită”

Cu gândirea ”oboșită” Dup-un număr de pahare, Și cu vorba ”veștejită”, De prea mult udat, se pare, Încerca idei să scoată Despre-o viață-”mbelciugată”, Despre-un bou intrat în ”șurdă”, Pentru-o leafă ”regulată”. Cum-necum, cu ”potriveala”, O cam nimerea, în fine, Chiar de limba, cam ”plimbată”, Nu părea sigură-n sine. Saturat, sătul adică, De ”li chioara” din pahare, Întreba unde-i ”tăria”, Căci n-o simte ca atare. Se uita la oameni galeș, Căci nu îi ”vedea” prea bine, Cam pierduți în ceața vieții, Undeva, printre suspine. Înghițea greu ”amăreala” Cam ”trezită”, din pahare, Cugetând, doar pentru-o clipă, La Dreptate, cu-ntristare. S-a ”trezit” că ea-i cam roasă, Și cârpită ca o boarfă, Când cu-o lege, când cu-o normă, De-a ajuns pe drumuri ”marfă”. -Deci, te faci de râs, pe bune, Dac-o vrei numai a ta. Mai bine în crâșmă-n pace, Și ea, ”valea”… Pup și pa!