Cu Vântul, despre Timp

Spune-mi Vântule hoinar, Ce prin lume rătăcești, De ce Timpul arțăgos, Nu te lasă să trăiești! Rău din fire, și hain, Te gonește fără rost, Și-ți oferă zări în chin, Nu din milă, ci că-i prost. Eu m-am luat ades de el; Fără om, e un ratat. Noi i-am dat, un sens, în fond; Nu se crede vinovat. Nu acceptă ce-a greșit. Să regrete? Fugi de-aici! Bate Clipa aiurit, Și-i țepos ca un arici. Să-l acuz e-un inutil Lucru ce degeaba-l fac. N-are minte, e senil, ”Agățat” de ”tica-tac”…