Dacă oglinda

Dacă oglinda ne-ar arăta și cum ne vedem, noi, în ochii celorlalți, ar fi mai utilă? Din păcate, în ea doar ne privim, cum suntem și, deseori, cum vrem să ne vedem. Dacă, și mai mult, ea ne-ar privi în ochi, sinceră și corectă, și ne-ar ”accesa” sufletul, ne-am putea vedea într-o lumină mai adevărată,, chiar dacă ea ar fi difuză uneori? Nu am mai vedea, probabil o imagine bine conturată, ci o formă neelucidată a vieții, ca existență umană. Cum va arăta ea, nu ar mai depinde de ochiul nostru, și nici de argintata sticlă, care ar fi limitată doar la adevărul curat. Dar ea nu-și permite să-și depășească limitele, și nu ne rămâne decât să închidem ochii, și să ne privim, chiar reticenți, dar cu sinceritate, în unica oglindă divină, cea a sufletului nostru…