De pe-aici

Un prieten mă întreabă Ce mai fac… și tac. În salcâmi, corbii se ceartă. Mă uit, lung, pe lac. ”Bună-i ziua!”-mi zice unul, Îmbuibat de tot. Îmi rânjesc, chiar blând, cățeii; Nu se ling pe bot. Un străin, nou, mă ignoră, Și o ia din loc. A luat casa-ntr-o doară, După ce-a luat foc. Alți haini își plimbă jalea, Și-ore bune ”toc”. Câmpul se îngrașă-n sânge, După alt, sec, ”poc!” Viața are sens de vină, Până la soroc. Câte unul nu mai moare; N-a avut noroc. Lanurile-s rușinate, Că nu se mai coc. Haturile se-ngustează; Case cresc pe loc. Un cioban suflă amarnic, Într-un băț de soc. Turma e numai de capre; N-are oi de loc. Mă învârt prin sat degeaba, Căutând un ”loc”. Frunzele-s uscate toate, N-am, la câini, să toc. Mă izbește-n nas minciuna; N-are stare-n loc. E-”aruncată” ca gunoiul; Nimeni nu-i dă foc.