Doar un sunet

-nu războiului-

Răsfirate, urmele Nu se întretaie. Oamenii închină cruci Păcii, prin războaie. Împreună sunt doar cei Ce-și îngroapă morții. Jertfa lor e, unii spun, Dar din partea sorții. Vorbele, clar ruspicate Au ”trezit” doar arme. Conștiința de uman, Ori nu e, ori doarme. Sensul vieții s-a schimbat În fum și vâltoare. Trece iute printre noi; Abia simți că doare. Ieri plângeai dacă vedeai Șchiopătând un câine. Azi te-ntrebi doar, oare câți Nu mai prind un mâine. Undeva ceva-i pe dos În mintea umană. Dintr-un ”dat” scump, a ajuns Viața ca pomană. ”Cresc” ruine pe pământ, Fără încetare. Cerul, îmbâcsit de fum, Plânge, fără zare. Păsări negre ”robotesc” Să curețe câmpul. Au la hrană din belșug; Oare ăsta-i scopul? Oamenii sunt ”secerați”, De rachete-n ”snopuri”. În palat de iarnă sar, La șampanii, dopuri. Slabă, vocea de copil Nu se-aude-n ”pocnet”. Strigă :”Mama!?” …”Ajutor!…” Vai!… E doar un sunet…