El, poporul

”Cuțu-cuțu”-a botezat, Cel ”Ales”, Poporul, Iar Naturii, bun, i-a dat Un cadou: toporul. Grijuliu, ca nu cumva, Departe s-ajungă, Omul l-a-”ndobitocit” Și l-a-nchis în strungă. L-a tratat de ”prost ca oaia” Și de blând ca mielul, Și-a pus Lupii, baci la Lege, Să îi ”facă felul”. S-a gândit că, și ”mâncare” Are, ca să pască, Căci, de, iarbă-i din belșug… De vrea să trăiască. Lupii, ierbivori, de neam, Cum scria ”la acte”, ”Rătăceau” un miel ”stricat”, Și plecau să-l ”cate”. Îl găseau cât ai clipi; ”Băieți buni”, cu minte, Îl treceau la ”os-pătat”, Și-l scoteau din scripte. Cine îi păzea? Poporul; Cum spuneam, e ”Cuțu”-n For. Ce contează-i Libertatea De-a-alege, ”Ple/i/nul” lor…