Fericirea

Discutam cu Boby, Cel cățel isteț, Ce e fericirea, La el în coteț. S-a uitat la mine Lung, îngândurat: -Nu îmi iei căsuța, De spun că-i palat? -Fugi de-aici nebune! Lasă ironia, Că-n el n-ai nimica, Nici s-agăți pisica. -Tocmai, n-am ce pierde; Și nici ce păzii. Dorm, sau umblu noaptea Mai ceva ca-n zi. M-a cam pus pe gânduri Vorba lui „amară”. Se hlizea la mine, Și l-am dat afară. S-a întors din ușă Și m-a întrebat: -Vrei să-ți spun ce-nseamnă Fericirea-n pat? O știam prea bine, Sau numai credeam, Că nu „interesul” Geme pe divan. -Marș acum la joacă! Mi-ai stricat și seara. „Întindea” iar coarda, Mârâind ca moara: -Ascultă la mine! Las-o cu ocara! Fericirea-i zborul, Nu-n samar povara…