Frunze ce pier

”Stinse” pe ramuri, Frunzele cad. Viața le ”scurge”; Ploile ard. Soarta le-ngroapă, Fără ”cuvânt”. N-au loc în Ceruri; Doar în pământ. Crângul se zbate; Pierde ”valori”. Toamna iar pune Sânge-n culori. Foșnet sub ghete; Ramuri se frâng. Doar crengi uscate, Copiii strâng. Talpa stivește ”Pete” pe sol. Lor nu le pasă; Lemn, au, de-un pol.