Ia-ne Doamne Veșnicia

Ia-ne Doamne Veșnicia Și ne lasă Viața doar! Dă-ne-o, nouă, ca trăire, Și nu de-aruncat, ca dar! Dacă n-am avea speranța Că, în viitor, cândva, O vom duce mult mai bine, Poate, am iubi-o-așa. Dacă-am știi că, ”numai una” Vom avea în ”Timp restrâns”, Am lăsa-o-n ”libertate”, Și ne-am mai opri din ”strâns”. Rugile ar fi, în mare, Doar de ”șanse”, zi de zi, Și am ”rupe” îndoiala, C-”altcândva”, altfel vom fi. Ne-am cinsti părinți-n viață, Implicați, nu doar ”sumari”, Și am ”umple”, cu iubire, Pruncii mici, cu ochii mari. Iar din ei, am face ”torțe” De Lumină-n plină zi, Și le-am da ”Mâine”, pe mână, Și cu ei, de vrei, a fi…