În umbra întristării

În umbra întristării, Și ziua ”cade” strâmb. Munți de speranțe-n ”poate”, Se-nalță cât un dâmb. Pierdute printre lacrimi, Ideile se ”frâng”. Tăcerea ”naște” goluri; Durerile se strâng. Lumina-și pierde sensul În ”mâzga” de pe Cer. Pământu-atrage, ”suge”, Ființe dragi, ce pier. Din catastiful sorții Se ”șterg” nume de vii. În ura dintre semeni, Încerci, uman, să fii. Iubirea-și strigă păsu-n Ecou neauzit. Te sfârtecă și dorul, La suflet, ”repezit”. Încerci să-l ții în lanțuri De ”crudă” judecată. Simțirea-ți joacă feste, De jale ”îmbătată”. Credința nu te-ajută; Prea multe întrebări. Greu poți să vezi Lumina, Prin fum de lumânări.

(2022, adio Rodica)