Într-un ultim azi, Lumina

Limitele s-au extins Peste ”infinituri”. Din trecutul neștiut, Au rămas doar mituri. Rătăcite-n trunchiuri reci, Ramuri se-nfioară; Frânte de un om hain, Nu au primăvară. Glasul Cerului, de mult, El nu-l mai ascultă. A-nchinat tenebrelor, Viața-acum ocultă. Pentru un final decent, Se spetesc actorii. Toamna-n cerul ruginit, Nu se văd cocorii.

Într-un ultim azi, Lumina Se afundă în Tăcere. Bate Timpul lung… prelung; Țipă-o Clipă… E-o părere?