Între limite

Între două limite, Ne-nvârtim în viață. O-atârnăm de ce avem: Timpul, fină ață. Nașterea e-un început; Moartea, poate altul. Oare chiar vom reuși, Ca să facem ”saltul”? Pașii ne sunt cam târșiți; Teama ne domină. Grija că nu reușim, Viața ne termină. Zilele le-nlănțuim În rigori nescrise. Pe instinct când ne bazăm, Faptele-s proscrise. Din umani, mulți am ajuns Simple ”manechine”; Poți să-”mbraci” unul oricum, Dar, suflet, nu ”ține”… Ca pe-o hartă, însemnăm Viața cu o cruce; Locul unde-acum trăim, Și unde ne-om ”duce”.