La margini de viață

La margini de viață, Timpul se răzbună. Pâcla e deplină; Lumânarea-i bună. Zarea-și pierde sensul Și-n neant se pierde. Roșie, lumina Arde ce-a fost verde. În cenușa sorții, Pas de om se-afundă. Ce a fost, e lipsă, Ce nu e, abundă. Totu-și schimbă fața, Fără-a ști ce este. Neființa pură, Din nou se ivește. După om, și Clipa Veșniciei plânge. Piere-ncet și Timpul; Nu mai are sânge.