Lasă-mi Doamne

Lasă-mi Doamne, mințile, Să mai zburde-oleacă, Chiar de-s otânjite rău, Și, nu cred, să-mi treacă! Fă-Te doar că nu le vezi, Cum faci cu sărmanii! De vor ”bate câmpii” iar, Nu va fi cu anii. Dă-le șansa de-a păși Fără teamă-n ”fapte”, Doar cu grija de cuvânt, Răstignit în șoapte! ”Facă-se și voia ”Ta!”… Zic, și eu, cu stimă; ”Oare cât mi-oi da să duc?”… La ”Mult”, nu am rimă. De glumesc, o fac cu drag, Drag de ironie, Și de om, în sensul larg, Cel de ”omenie”. Nu vreau, țipăt, să se-audă, Nici de ură, nici de chin. Cei ce vor, vor înțelege; De-s chemat, spun iute: ”Vin!