Nu Cale, cărare

Faptele curente Și-au pierdut candoarea. Calea, ”sus” slăvită, E, pe ”jos”, cărarea. Îngerii, din trâmbiți, Au uitat să sune. Oamenii încearcă, Lui, să-i dea un ”nume”. Negurile-ngroapă, În uitări, menirea. Ofilite fapte, Adumbresc privirea. Inima se zbate Pentr-un șir de ani. Conștiința geme-n Febra după bani. Sentimentu-și pierde Bruma de uman. Mila e forțată Să moară-n sărman. Simțurile-nguste, În stres se-nfioară. Ploi acide, Moartea, Din Cer o coboară. Cărarea își curmă Calea-n râpi adânci; Sunt săpate în suflet… Ce păcat, de prunci.