Oameni versus câini

Mă uitam la oameni… Lung, priveam la câini… Care-i diferența? Se părea… doar … mâini. Hai să luăm ”puterea”; E câinească-n ”N-am”. Cum ceva se roade, Scot colții și ”H am!”. Urlă c-apucații, La ce nu ajung. Să cazi, te ajută Și, de milă-și plâng. Mârâie și latră Des, cuvinte goale. Pofte au grămadă, Și-n minte și-n ”șale”. Ce e pentru alții, Poate fi al lor. De-a dreptății grijă, Nu mor ei de dor. Mint plini de speranță, Chiar uitând de El. Când promit, desigur, O fac cu mult zel. Ce mai au? Iubirea Pătimașă-n tot. Pentru ea, se știe, Pun și rât, și bot. Cu răbdare, scurmă, În viața la toți. Au legea în mână, Deci, sunt domni, nu hoți. Au și conștiință? Cum de s-o vedea; Au pitit-o-atâta, C-au uitat de ea. Mai au și candoare? Doar în ”puii” mici? E egalitate; Asta poți să zici. Unii zic că, suflet, Chiar de câine au. Nu au însă coadă, Dar, la coadă, stau. Ăsta-i doar, ”norodul”: Sărmani de pripas. Până-ajung în față, Își iau ”bun-rămas”. Moartea nu-i o glumă; Cine-o mai apucă. Omenia-n câine? Cred că e pe ducă… Le încurc.?.. Aiurea… Sensu-i preschimbat? Ce să fac, la câine, Pot să fac rabat.