Oprește Destine

-”jocul de-a viața”-

Oprește Destine tumultul Ce crezi, numai tu, că e vis! Coșmarul trăirii nu-i Moartea, Ci Viața, reluată în ”bis”. O zi, după alta, se-așterne Ca una și-aceeași mereu. Sisif fără nume și șansă, Tot urc, și tot cad, și e greu. Ascultă-mi, te rog, ruga vie! Nu pot, mai nimic, să-ți ofer. Nu vreau decât ”nimbul” uitării Și-un loc, rătăcit, chiar stingher. S-aud, în tăcerea pierdută, Cum cresc picăturile-n nor, Iar raza, scăpată din Soare, Să-mi fie tovarăș de zbor. Din Cer, și din Marea Clepsidră, O șansă, din Timp, tu să-mi faci! Încerc iarăși ”jocul de-a viața”… Nu poți?… Sau nu vrei?… De ce taci?…