Pași spre viitor trecut

Pașii sfârtecă tăcerea Unei nopți, pe străzi pustii. Palide lumini, durerea Și-o răsfrâng, vag, peste vii. Locuințe încastrate, De teama de-a nu fugi, Nu pot, fără libertate, Orizonturi a lărgi. Pete galbene, ce viața, Ca mici candele veghează, Tot încearcă, în Lumină, Să o țină încă trează. Totu-n jur și-a stins culoarea, Îmbrăcând un giulgiu fad. Din fațade zăbrelite, Umbre de-ntuneric cad. Vântul șuieră prin gratii, Bucuros că nu-i închis, Dar se-mpiedică-n gunoaie, Mai ceva ca un pro scris. Pașii se strecoară-n pâcla Ce-i înghite-ncet, tăcut, Tot urmându-și amintirea Viitorului-trecut…