Pe al Cerului altar

Vise, valuri, zbor, festin, Fericire ca destin. În idei, timpul dispare, Cerul nu mai are zare.

Cu delfinii, polo joc, Soarele-l, opresc în loc, Din corali, fac patul mării, Cu saltea pufoasă, norii, Și perniță, de azur, Plapumă, cu vântul pur, Briza, o aștern ca masă, Iar din Curcubeu, fac casă, Cu pereți calzi, de lumină, Și cu stele-n colț, să-i țină Un tavan de asfințit, În Haos necucerit. Orizontu-n arc întind, Și săgeata-n vis o prind, Și-ntind coarda râului, Cu suflarea viului.

Unde-ajunge? Undeva, Într-un fel de altceva, Cu culori și energii Pline ochi de simțiri vi, Cu-o esență-n sentiment, Altu-n orișice moment, Ca-ntr-un suflet de cleștar, Pe al Cerului altar.