Pre-vestire-n pre-știință?

Răsuflând din greu, mi-aține Calea Sfântă-un ”sfințișor”, Cu-n buchet de flori în mână, Pre-știind că le ador. Unele sunt de cucută, Altele de mătrăgună, Lâng-un fir de ”foc și pară”, Sper, cules din Iad, în glumă. Mă trezesc, sudoarea rece, Parcă-mi udă cugetul, Ce încearcă să-și reprime, Țipătul, sau urletul. E-o-ntâmplare, sau o ”veste” Pre-transmisă-n dulce somn, De un drăcușor, ce-ncearcă, Să ”se dea”, și el, mai ”domn”? A trecut; m-a ”bătut” gândul Să șterg visul cel ciudat, Dar, îl țin, ca pre-vestirea A ce, va fi fost, odat…