Raiul cu goi

Deschide vecine capacul la podul ce-n ceruri se-ntinde! Afumă-ți acolo și șunca, c-apoi, poți ușor, a o vinde! Util să îi fie, odată, și el, căci în rest, mai nimica! Te urcă pe scară cu grijă, și-ajută, de poți, și furnica! Oferă-i și ei poate-o șansă, s-ajungă, s-o vadă, și El, căci poate-o preschimbă-n umană, da-n rest, să rămână la fel! Și vremea, n-o pierde pe-acolo, să cauți un Eden pierit, căci glia, ce-ngroapă furnica, E Raiul atât de dorit! Coboară cu grijă, și lasă, o Cale, din Cer, și spre noi, să aibă și îngerii-o șansă, s-ajungă în Raiul cu goi!