Șansa schimbării

Ani trec naivi, în pripă, Presărați cu ”rătăciri”. Fără-un ”mâine”-n orizonturi, Viața-i numai ”amintiri”. Trist, închini ”cupa tăcerii”; Vorbele te-au istovit. Într-o lume nemiloasă, Chiar și gându-i otrăvit. Mulți își schimbă-”nfățișarea”, După pofta inimii. Preschimbarea-i și la suflet, Simplii robi ai patimii. Spiritul de ”turmă”-i ”dulce”: Faci, ce faci, fără-a gândi. Toată viața ai doar grija, Fericirea de-a pândi. Tragi o linie la ”toate”; Rezultatu-i ”nul” curat. Ești uimit. Spui: ”Nu se poate! Câte-n viață am cărat!…” Prea târziu, ”eu-l” din tine Se răscoală, sau ar vrea. Ai o șansă la ”schimbare”; Una mică… sau nu prea…