Tabloul incertitudini

Culorile se plimbă Pe pata albă, stinse. Contururile pânzei Sunt vagi, în jur prelinse. Imaginea ”ființei”, Cu greu se înfiripă. Mici umbre-mprăștiate, Sunt păsări cu-o aripă. Încet, încet, teroarea De-a fi ceva în van, ”Acrește” licărirea De spic pierdut în lan. O palidă speranță, Ieșită dintr-un sens, Împrăștie-ncet ceața Și fumul minții, dens. Penelul se agită, Cuprins de-un mic suspin; Înșiră-apoi doar clipe, Pierdute din destin. Splendoarea nu se naște, Din visele ce-o țin. Un purpuriu se stinge-n Paharul, gol, de vin. Din pași în pași, distanța De-un început frustrat, Se-nclină spre origini, Cu-n prim final uitat. Imaginea se schimbă În orizont de drum. O lacrimă-l aprinde; Fundalul e doar scrum. Clepsidra se înclină, Stingheră-n timpul ei. E-o simplă ”păstrătoare”; Nu poți să-i ceri ce vrei. Nuanțele se schimbă, Sub ochi nevăzători. Doar mintea le-nțelege: Legat, nu poți să zbori. Cu mâna încleștată Pe-un scop puțin precis, Schițez Copacul Vieții, De parcă-aș fi decis. Imaginea se plânge; Lumina a căzut. Dur, negrul o lovește; Sunt sigur c-a durut. Vagi palide contururi, De Lume amintesc. Să iasă-n față, toate, Râmjind se pregătesc. Tabloul își exprimă Reproșul în ton dur. Pământul se cam pierde În Cerul gol, impur.