Soprana

-darul-

Grația a fost cadoul Oferit de cel de Sus, Ce, cu-ncântătoare grijă, Și o voce-n dar a pus. Cu talentu-I de artist, Trupu-n ”viață” ți-a sculptat, Și-n deplină armonie, Fața-n ”farmec” ți-a pictat. Cine ești? Oglinda știe, Când te uiți uimită-n ea. Capodopera fragilă, Ești chiar tu, iubita mea. Glasul, ca o adiere, Urcă-n tril spre Raiul pur. Ciocârlia îl ascultă; Jenă-i e, privind în jur. Totul freamătă în tine, În vârtej de pasiuni. Fericit e-acel ce cade, Jertfă fragedei minuni. Timpul trece; altul vine. Despărțirea-i fiica lui. Azi, te mângâi doar prin gânduri; Tu, ”Iubitule!”, cui spui?

(prietena lui O.)