Stele, suflete pierdute

Suflete-ntinate, De viață învinse, Stele-nsingurate, În neant, nestinse.

Astre-ngemănate, Doar întru lumină, Plâng, îndepărtate, De voia divină.

Soarta le desparte Într-un Timp ”fugit”, Ce nu mai revine, În spațiul ”lărgit”.

Le privesc în noapte, Singur, obosit. Nu mai acuz Cerul, Ce le- părăsit. (fiecare suflet ”dus” este o stea… ce se îndepărtează permanent)