Un ultim rond

Lume, franjuri, timp, lumină, Cereri, zgomote de fond. Liniștea e doar rutină. Moartea face-un ultim rond. Lumânări tot plâng pe masă, Căutând și un alt sens. Nimănui însă nu-i pasă; Palid e și fumul dens. Timpul a scurmat tavanul; Dușumeaua-i de pământ. Rar, ca binele-a fost banul; Deasă, ruga către Sfânt. Din pereți scurge spoiala Unui var, chiar alb, de mult. Cert, nevoile, grămadă Au venit, aprig tumult. Pași-s foșnete, ca viața Ce a dus-o cel ce nu-i. Pâlpâind, suspină tainic, Biata candelă din cui. Freamătul se întețește; Vine popa?… Ba că nu. Taxă n-a plătit bătrânul; Nu-i corect… Judecă tu! Murmurul se întețește; Comentarii-s fel de fel. Doar cel dus zâmbește pașnic; L-a-ntâlnit, poate, pe El…