Undeva, iubire

Undeva, un soare, Strălucește-n zori, Făcându-și cărare, Printre negrii nori. Undeva, o floare, Înflorește iar, Și-un băiat i-o duce, Fetei dragi, în dar. Undeva, o mamă, Pruncului-i dă sân, Ca ființă dragă, Chiar născută-n fân. Undeva, un bine, Făcut e, de-un om, Și-altul, ca o șansă, Plantează un pom. Undeva, iubire, Simt că mai există, Chiar dacă, și ura, Lângă ea persistă…