Viața e mai bună oare?

Chiar de sunt în lumea voastră, Mai am dreptul la cuvânt; Nu vreau, sincer, floare-n glastră! O prefer, vie-n pământ. Frumusețea ei se pierde În lumina de neon; Frunza palidă nu-i verde, Boare-i, suflu de freon. Cu ”vederea” rătăcită Și cu ”fruntea”-n geam de soi, Râde oare, fericită, Că nu zace-afără-n ploi? Oare apa-mbelșugată, Ce-o hrănește zi de zi, Poate-nlocui o ”masă”, De ploi rare-n veri târzii? Viața e mai bună, oare, În singurătatea plină De lumină și căldură, Decât în prea-sfânta tină? Veștejită-i aruncată, Doar cu grija de ”curat”, Și-n gunoaie-i îngropată, Cu un viitor furat.

Când nimic nu lasă-n urmă, ”Orișice” își pierde scopul. Viața-n glie scurmă, țipă… Doar sămânța ”naște” totul.