O mamă

Și-a iubit copiii. Mult? Puțin? Nu știu. A plecat la lucru. Umblă prin pustiu.

N-a găsit iubire. Nimic nu a strâns. Viața? Amintirea? Hohote de plans.

La piept strange-o poză. Suflet zbuciumat. Lacrima se zbate. Cuget încărcat.

Ochii își ridică. Se preschimbă-n chip. O privesc în taină. Chiar zâmbește. Țip.

Nimeni nu aude. Foșnete de bani. Sclavii se înclină. O vară? Mulți ani?

Timpul trece-n ropot; Pașii, doar târșiți. E blestemul sorții? Se roagă spășiți. Vin scrisori de-acasă. Hârtii de valoare. Palidele fețe Prind puțin culoare.

-Este bine mamă. Tata e plecat. Muncește cu ziua. Timpul e stricat.

-Vino de se poate! Prea mult te dorim Vom mânca cu grijă. Ce n-avem, sărim.

N-am văzut misiva. Poate-așa a fost. O femeie-mamă. Nu-și găsește rost.

Umbra, reflectată În vitine pline, (largi) Șchioapătă spre gară, Cu gândul la… mâine. (dragi)