Altul la rând!

Glasul se aude, cu tentă de jale. chiar dacă se crede, că-i șansa de Cale. Din colivă, lumea își face mâncare, în dangăt lugubru, vestind de ”plecare”. O linie strâmbă, e drumul prin vie, spre groapa făcută, pe veci ca să-l ție. Praful se înalță, târșit de picioare, în cruntă căldură, spre-un loc cu răcoare. Cine e sărmanull? Un ”Altul la rând!” Cât poate să-nghită, pământul flămând..