Biet frumos popor

Pe-un picior de plai, Ca un colț de rai, Un popor cam ”Vai!”, Te-mbie să stai. N-are prea scump strai, Dar cântă din nai, Și cu dulce grai, Fără de parai. Nu cere nimic, Poate doar un pic, De ceva, ce-i zic Papă, la cel mic. Are ochi și gură, Și o viață ”sură”, Ce, prin Iad, fudulă, Mai dă câte-o tură. N-o duce prea bine, Da-n respect de sine, Demnitatea-și ține, În simțiri depline. De-ți lipsește fașa, Își rupe cămașa Și-ți pansează rana, Lăsând jos, chiar, cana…