Biet munte

Oamenii visează munți; Unii le duc dorul. Cei ce-i văd, rămân blocați; S-a schimbat ”decorul”. Râu-n vale-i tulburat; Gunoaie umane. Brazii, sensul și-au schimbat; Zac, acum, ca bârne. Prin poieni curge noroi; Șanțuri cască gura. Florile au dispărut; Le-a uscat, cred, ura. Pe poteci urcă soldați; Urlă, ca la luptă. Aaa!-s turiști? De ce nu spui; Nu au burta suptă. Muntele e cucerit; E ”bătut” chiar bine. Pe picioare, mă întreb, Cum de se mai ține?…