Buha

Cobe, cum o știți, o Buhă, Se plimba prin parlament, Locul unde se ”parlește” Și se minte, pe moment. Confunda, cert, cârcotașă, Libertatea-n ”ezprimare”, Cu cea practică-nvechită, De-a minți-n nerușinare. Nu prea le avea cu limba Și greșea destul de des, Mai ales când era vorba De Alesul iar ales. Cum spuneam, cu ”Hu-hu”, ”ha-ha”, Se cam repeta puțin, Tot sperând c-or să priceapă Și cei care nu se-abțin. Căci se referea la pofte Și la pofta de-a fi sus, Plătind prețuri piperate, Pentru-a fi, pe listă pus. ”Aiurită”, căci, vezi bine, Bâzâiau în jurul ei, I-a făcut cu ou și, poate, Cu oțet, că-s derbedei. Zburători printre par-tide, I-a durut în nu știu ce, Și-au gonit buha de-acolo, De măntreb, cam tâmp, ”De ce?!”