Ce-i societatea?

Oamenii își scuipă Omenia-n vorbe. Sentimentul fierbe-n Goana după ”ciorbe”. Singur, omul poate Fii uman la față. Ca societate, Se-nfruptă din viață. Cască guri meschine Și-n blândul pământ, Ce-o suportă totuși, Până și-n mormânt. Oare ce-i mai bine? Cât mai mult în lanțuri, Sau pajiști în soare, Fără căi și șanțuri? Când Natura-nvinsă Plânge printre noi, Ce-i societatea? Pomi, de frunze, goi…