Viață de bou

Atârnând de-o ață, Subțire, de șansă, Viața, cam debilă, A intrat în trasă. Obsedată parcă, De un nu-știu-ce, Se întinde-n fapte, După ori-și-ce. Slobodă-n gândire, Căci n-are cu ce, Dă cu capu-n ușă, Întrebând, de ce. E închisă oare Numai pentru proști, Și e larg deschisă, Pentru-nalte găști? E chiar ferecată Pentru simplii sfinți, Și lăsată largă, Pentru cei cu dinți? E bătută-n cuie, Pentru cei mai-toți, Și-și sloboade fierul, Când pășesc mari-hoți? Oare-i doar o ușă, Sau mai multe-n șir? Oare-i barieră? Ca bou, nu mă mir…